INDICATORI ŞI OSCILATORI PENTRU PIAȚA FOREX (I)

  1. Media Mobilă — Moving Average (MA) pentru piața forex

    Media mobilă este folosită pentru analiza continuităţii datelor şi obţinerea informaţiilor generale despre mişcarea preţului în timp. Pentru analiza tehnică, MA este un indicator important şi des utilizat (poate cel mai utilizat in tranzacționarea pe forex). Reprezentată grafic, acesta arată tendinţa curentă a pieţei, excluzând fluctuaţiile de moment.

    Acest indicator are următoarele caracteristici:

    • Preţul

    • Perioada

    • Tipul

    De exemplu, avem şirul numeric:

    a1‚ a2‚ a3‚ a4‚ a5‚ a6‚ a7‚ a8‚ a9, a10‚ a11‚ a12‚ a13‚ a14‚ a15

    După cum am menţionat, în analiza tehnică sunt utilizate 4 preţuri: de deschidere (Open), de închidere (Close); minim (Low) şi maxim (High) pentru o anumită perioadă. Valoarea MA indică preţul folosit pe fiecare bară a graficului. Se va schimba valoarea medie a Open, Close, Low şi High?

    În calculul MA sunt incluse valorile:

    • Median Price = (High+Low)/2

    • Typical Price = (High+Low+Close)/3

    • Weighted Close = (High+Low+Close+Close)/4

    Următorul parametru este perioada. Acesta este un număr ce indică perioada de timp în care vor fi analizate datele. De exemplu, dacă perioada este 34, atunci mărimea curentă a MA se va calcula din datele obţinute pe ultimele 34 de perioade ale graficului (ex: pentru graficul zilnic reprezintă ultimele 34 de zile ale instrumentului forex analizat).

    Al treilea parametru este tipul MA. Există mai multe modele de MA, dar vom analiza trei dintre acestea:

    • Media Mobilă Simplă (Simple MA — SMA)

    • Media Mobilă Exponenţială (Exponential MA — EMA)

    • Media Mobilă Liniară (Linear Weighted WMA)

    Media Mobilă Simplă (SMA) se calculează ca valoare medie aritmetică a preţului, pentru o anumită perioadă de timp. Să privim încă o dată la şirul numeric şi presupunem că fiecare număr constituie preţul de închidere a unei anumite perioade. Cum calculăm SMA utilizând aceste date?

    De exemplu, ne interesează SMA pentru preţul de închidere a 15 perioade (acesta va fi unul din punctele prin care va trece linia mediei mobile).

    Atunci:

    SMA (15, Close) = (а1 + а2 + а3 + а4 + а5 …. + а14 + а15) / 15

    SMA este mai eficient pe graficele de lungă durată: zilnic, săptămânal sau lunar. Media Mobilă Liniară (WMA) se calculează din valoarea medie a datelor pentru o anumită perioadă, dar spre deosebire de SMA, la acest tip de medie mobilă fiecare perioadă are un grad diferit de influenţă asupra rezultatului final. Cu alte cuvinte, dacă pentru SMA preţurile tuturor perioadelor sunt egale, adică avem o medie aritmetică, atunci la WMA diferite perioade se deosebesc printr‑un grad diferit al ponderii în calculul valorii medii. Pentru WMA cea mai mare influenţă o are preţul ultimei perioade (datele recente), iar ponderea datelor mai vechi se micşorează proporţional. Media Mobilă Exponenţială (EMA) — ca şi în cazul WMA, pentru această medie mobilă cea mai mare importanţă o au datele din ultima perioadă. Diferenţa constă în faptul că influenţa primelor perioade este mult mai mare decât a celorlalte. Adică, privind înapoi în timp, ponderea preţului în rezultatul final se reduce în raport procentual mai repede decât la WMA, deci se micşorează exponenţial. În graficele următoare observăm cum scade influenţa fiecărei perioade asupra WMA şi EMA la analiza oricărui şir de preţuri.

    INDICATORI ŞI OSCILATORI PENTRU PIAȚA FOREX (I) - wma ema

    În fig. 96 (perechea forex usd/cad) sunt prezentate toate cele trei tipuri de medii mobile, fiecare are 20 de perioade şi se calculează după preţurile de închidere ale lumânărilor precedente.

    INDICATORI ŞI OSCILATORI PENTRU PIAȚA FOREX (I) sma wma ema

    În fig. 96 este prezentată viteza cu care reacţionează diferite medii mobile la schimbarea situaţiei din piaţă. Cea mai rapidă este WMA, iar cea mai lentă — Media Simplă.

    Media Mobilă (Moving Average) — este principalul indicator al analizei tehnice. Pe el se bazează un număr mare de alţi indicatori, utilizaţi de majoritatea traderilor. Media mobilă, într‑o formă sau alta, în calitate de semnal de intrare sau ieşire, filtru, nivel Stop Loss etc., se poate aplica în orice strategie de tranzacţionare si pentru orice instrument al pieței forex. Acest indicator este utilizat în lucrările cunoscuţilor teoreticieni prezentaţi în capitolele următoare.

    MACD pentru piața forex

    Indicatorul Moving Average Convegence Divergence (MACD) reprezintă convergenţa şi divergenţa mediilor mobile. El se formează ca diferenţă între două medii mobile, care este exprimată prin histograme (haşurări verticale). Ca semnal de intrare în piaţă se utilizează media mobilă a indicatorului MACD (linia semnal). Acesta este unul din cei mai cunoscuţi indicatori clasici, utilizat de majoritatea traderilor şi analiştilor pe pieţele financiare si forex pentru a analiza puterea de evoluţie a trendului. De obicei, pentru crearea indicatorului se folosesc mediile mobile exponenţiale (EMA) cu perioade de 26 şi 12, iar ca linie semnal — media mobilă cu perioada 9.

    MACD = EM A12 – EM A26 – EM A9*(EM A12 – EM A26)

    Reguli generale de utilizare a indicatorului sunt următoarele:

    Când histogramele MACD se află mai sus de linia zero, trendul este ascendent, când se află mai jos — descendent. Cât timp MACD formează noi histograme pozitive mai înalte, trendul ascendent are potenţial de continuare (la trendul descendent situaţia este identică). Când preţul formează un nou maxim, iar histogramele MACD sunt mai jos decât maximul anterior, se consideră că trendul ascendent pierde din putere şi probabil urmează o scădere a preţului. Acest efect se numeşte divergenţa (Divergence) trendului şi anticiparea corectă a preţului viitor este probabilă, deoarece divergenţa indică potenţiala schimbare a direcţiei preţului.

    INDICATORI ŞI OSCILATORI PENTRU PIAȚA FOREX (I) - Divergente MACD

    Divergenţa reprezintă diferenţa între direcţia preţului şi direcţia indicatorului, şi reflectă principiul neconfirmării tendinţei curente a pieţei. Când maximele preţurilor sunt confirmate de maximele indicatorului, înseamnă că trendul este susţinut de entuziasmul traderilor, care aşteaptă ca preţul să atingă un nivel şi mai înalt. Neconfirmarea înseamnă că noile vârfuri sunt atinse mai mult din inerţie, şi din lipsa unui număr mare de vânzători care să stopeze creşterea preţului. În această situaţie apare momentul când tranzacţiile de cumpărare s‑au efectuat şi în piaţă au rămas puţini cumpărători (volumul ordinelor de cumpărare este foarte mic). În acest moment chiar şi un volum redus de vânzări (cel mai frecvent din cauza închiderii poziţiilor long) provoacă scăderea preţului, deoarece sunt mai puţini cumpărători şi volumele la cumpărare sunt minime.

    Acest moment este benefic pentru deschiderea poziţiilor împotriva trendului instrumentului forex analizat, deoarece probabilitatea schimbării direcţiei este foarte mare, cât şi potenţialul profit. Raţionamentul în cazul unui trend descendent este identic. Apariţia divergenţei reprezintă un semnal important nu numai pentru indicatorul MACD, dar şi pentru alţi oscilatori, ca RSI, Stochastic etc. Indicatorul MACD este folosit la analiza puterii trendului. Prin aceasta se înţelege disponibilitatea şi capacitatea cumpărătorilor sau vânzătorilor de a consolida tendinţa curentă a pieţei (de a efectua noi cumpărări sau vânzări). Tendinţa de creştere sau scădere continuă până când creşte cererea în acea direcţie. Evoluţia preţurilor este condiţionată de intensitatea noilor cereri de cumpărare sau vânzare. Tranzacţiile efectuate de traderii speculanţi (Open interest) se reflectă în mişcarea preţului şi trebuie ştiut că aceste tranzacţii mai devreme sau mai târziu vor fi închise, deoarece traderii vor fixa profitul (Take Profit) sau vor minimiza pierderea (Stop Loss). Evident, închiderea poziţiilor deschise iniţiază mişcarea în direcţie opusă (de exemplu, dacă a fost deschisă poziţia de cumpărare, atunci închiderea ei înseamnă vânzarea aceluiaşi volum de valută, dar cu alt preţ). Acest process continuu al pieţelor financiare se caracterizează printr‑un grad diferit de intensitate: accelerează sau încetineşte. Evoluţia reflectată mai sus este într‑o oarecare măsură aratată de indicatorul MACD.

    INDICATORI ŞI OSCILATORI PENTRU PIAȚA FOREX (I) - divergente

    În fig. 99 (forex eur/usd h4) este prezentat un exemplu al indicatorului MACD cu apariţia semnalelor de intrare în piaţă. Momentul oportun apare când liniile histogramei sunt sub linia semnal (pentru vânzare) sau deasupra (pentru cumpărare), şi când indicatorul se află în zona pozitivă intens exprimată (pentru vânzare) sau în cea negativă puternic exprimată (pentru cumpărare). Deseori preţul nu reacţionează la semnal imediat şi se creează un nou impuls (maxim sau minim) în aceeaşi direcţie. Dacă divergenţa apare la al doilea maxim sau minim, atunci semnalul devine şi mai puternic. MACD este mai eficient când preţul efectuează o mişcare cu o amplitudine mai mare. Unul dintre cele mai puternice semnale tehnice este la apariţia divergenţei MACD în special pe graficele de 4 ore, zilnic, săptămânal.

    OSMA — MOVING AVERAGE OF OSCILATOR PENTRU PIAȚA FOREX

    De obicei, acest indicator este construit ca diferenţă între oscilator şi media mobilă a oscilatorului. Cel mai des este utilizat ca oscilator de bază împreună cu MACD, iar media mobilă este linia semnal a MACD. După cum am menţionat, indicatorul MACD produce semnale puternice, care se obţin la intersectarea histogramelor cu linia semnal. OSMA reflectă distanţa dintre înălţimea histogramelor şi linia semnal. Astfel se obţine indicatorul care arată tendinţa de scurtă durată şi determină semnalul de bază al schimbării direcţiei după MACD pe forex.

    INDICATORI ŞI OSCILATORI PENTRU PIAȚA FOREX (I) - osma

    În fig. 100 (forex eur/usd h4) observăm cum oscilatorul OSMA ne atenţionează din timp asupra semnalului ce urmează pe MACD, formând histograme mai joase înaintea semnalului de vânzare şi mai înalte — la cumpărare. Semnalul puternic este obţinut atunci când are loc străpungerea liniei zero. Divergenţele indicatorului se evidențiază clar şi, deseori, anticipează punctele importante de întoarcere (după cum a menţionat cunoscutul trader şi investor Bill Wiliams despre indicatorul Accelerator, asemănător lui OSMA: analiza acestui indicator este ca o citire a ziarului de dimineaţă).

 

Sursa articol Admiral Markets UK

ANALIZA VALURILOR PENTRU PIATA FOREX (partea I)

În anii 30 ai secolului trecut, Ralph Nelson Elliot a descoperit o teorie revoluţionară (1938, The Wave Principle), care până în prezent rămâne una dintre cele mai profesioniste şi complexe metode de prognozare a evoluţiei preţurilor, aplicabilă și pieței Forex. Teoria lui Elliot a atras numeroşi adepţi, deorece s‑a dovedit că modelele valurilor descriu foarte bine structura mişcărilor pieţei. Această teorie oferă mult mai multe posibilităţi de previziune, inclusiv pe un orizont de timp îndelungat chiar și pentru piața valutară forex. În timp, predecesorii teoriei au completat studiile autorului, dar, practic aproape toate modelele cunoscute ale pieţei sunt descrise pe baza teoriei lui Elliot care datează de acum 70 de ani. Robert Pretcher, Glenn Neely şi mulţi alţii au introdus apoi un număr mare de reguli pentru perfecţionarea analizei valurilor. După studii aprofundate ale graficelor de mişcare a preţurilor, Elliot a stabilit că pieţele financiare evoluează după anumite modele.

Aceste modele se repetă continuu atât în intervale mai lungi de timp (ani, decenii), cât şi pe perioade scurte (luni, zile). Figurile preţului se grupează într‑o anumită continuitate şi formează un model care, la rândul său, întotdeauna face parte dintr‑un model de bază mai mare (vezi figura 159). Fiecare ciclu de evoluţie a preţurilor este exprimat în acelaşi mod — prin cinci valuri, din care trei se găsesc în direcţia de bază a trendului (1, 3, 5), despărţite de două valuri împotriva direcţiei trendului (2, 4), după care urmează o combinaţie de trei valuri (A, B, C), ce se mişcă în direcţia opusă. Elliot numeşte aceste structuri formate din cinci valuri în direcţia trendului — unde de impuls — şi le numerotează cu cifrele 1, 2, 3, 4, 5, iar valurile contra direcţiei trendului le numeşte de corecţie şi le menţionează cu litere — a, b, c etc. Explicaţie: val se numeşte deplasarea delimitată de preţ de la bază la vârf, sau de la vârf la bază. Presupunerea că preţurile pe pieţele financiare se deplasează în formă de valuri a fost iniţial utilizată de Charles Dow, care este considerat părintele analizei tehnice (după numele său este numit şi cel mai cunoscut indice compozit din SUA — Dow Jones Industrial Average).

strategii de tranzactionare Forex - analiza valurilor - fundamentarea

FUNDAMENTAREA VALURILOR PENTRU PIEȚELE FINANCIARE ȘI PIAȚA FOREX

Se poate spune că modelul valurilor Elliot reprezintă o variantă clasică a ciclului de piaţă. Ciclul pieţei este perioada de timp în care se accept convenţional că s‑au reflectat şi acţiunile cumpărătorilor (taurilor), şi acţiunile vânzătorilor (urşilor). De obicei, ciclurile se măsoară de la bază până la o nouă bază, dar ciclurile se pot considera şi între două vârfuri (în special la trendul descendent). De regulă, scenariul după care se dezvoltă ciclurile de piaţă e aproximativ acelaşi. Este mai uşor de prezentat ciclul de piaţă care începe şi se termină cu bază (după cum este arătat în figura 159), de aceea majoritatea teoreticienilor explică principiul valurilor conform unui asemenea scenariu.

Valul 1 se formează de la închiderea poziţiilor şi fixarea profitului trendului precedent. Dacă punctul 0 este bază, atunci trendul anterior a fost descendent şi închiderea poziţiilor scurte înseamnă cumpărare, care duc la creşterea preţurilor. La sfârşitul primului val se formează un vârf temporar. Acest vârf oferă posibilitatea traderilor care aşteaptă o nouă scădere a preţurilor deschiderea unor noi poziţii scurte la un preţ mai avantajos. Iniţial, când se formează punctul de start (p. 0), nimeni nu are siguranţa că acest preţ va rămâne mult timp o bază neatinsă, şi se presupune că trendul probabil va continua. Atunci au loc noi vânzări şi se formează valul descendent 2.

Valul 2, în esenţă, reprezintă testul principal şi confirmarea că a început un nou trend ascendent. Regula pentru valul 2 constă în faptul că acesta nu trebuie să atingă nivelul valului 1. În caz contrar, aceasta nu va fi valul 2, ci doar o parte din trendul descendent precedent. În opinia lui

Glenn Neely (predecesorul teoriei valurilor, care şi‑a dedicat mai mult de 10 ani din viaţă cercetării valurilor pe pieţele financiare), în majoritatea cazurilor valul 2 nu depăşeşte 61,8% din lungimea valului 1. Faptul că preţul nu poate atinge baza precedentă este un semnal pentru participanţi că poziţiile scurte se închid, deoarece aşteptările lor nu s‑au adeverit. În plus, pentru traderii pieței forex care tranzacţionează pe perioade mai scurte, au posibilitatea deschiderii poziţiilor scurte pentru cumpărare în scopul atingerii vârfului valului 1 sau chiar a nivelelor mai înalte. Astfel, în mod firesc se acumulează un număr mare de ordine la cumpărare după încheierea valului 2. De aici apare şi următoarea regulă pentru valul 3.

Valul 3 de obicei este cel mai lung, dar niciodată nu poate fi cel mai scurt din cele trei valuri de impuls — 1, 3 şi 5. De obicei, la acest val potenţialul profit este cel mai mare. Trendul este puternic în special după ce a fost depăşit vârful valului 1 — în acest moment toate dubiile privind începutul unui nou trend ascendent dispar. Una dintre cele mai des întâlnite variante de formare a impulsului este cea a valului 3 extins (explicat mai târziu), totodată valul 3 având lungimea de la 1,618 până la 2,236 (şi chiar 2,618) din lungimea primului val, iar valurile 1 şi 5 de obicei sunt aproximativ egale ca lungime.

Valul 4. Indiferent de puterea valului 3, el se încheie şi participanţii încep să fixeze profitul (Take Profit). Aşa începe valul 4. Aceste valuri de obicei se prelungesc mult timp. Obiectivul principal al traderilor în acest moment este să aştepte sfârşitul valului 4 şi să participe la valul 5, deoarece dinamica acestui val este anticipată cu uşurinţă, şi el oferă un potenţial profit. Există o regulă importantă pentru valurile 4: în calitate de condiţie minim necesară de determinare a sfârşitului valului, corecţia trebuie să atingă zona de 50‑60% din valul 3 şi indicatorul EWO (similar indicatorului MACD) trebuie să ajungă la linia zero. După îndeplinirea acestor condiţii, se poate aştepta formarea valului 5.

Valul 5. Când corecţia valului 4 s‑a încheiat, începe valul 5. Referitor la aceste valuri există diferite teorii în funcţie de lungimea şi durata lor, care depind deja de formarea anterioară a valurilor 1 şi 3. În general, dacă valul 3 a fost deosebit de lung (aprox. de două ori mai mare decât valul 1), atunci valul 5 trebuie să fie relativ mai slab (posibil, nu va depăşi vârful valului

3, şi este numit val 5 pierdut) şi invers — dacă valul 3 nu este destul de puternic (de la 1 la 1,618 din primul), atunci ne putem aştepta la un val 5 puternic. În cazul al doilea, acesta poate atinge de la 1,618 până la 2,618 din al treilea (sau chiar lungimea de la p.0 până la vârful valului 3). Odată cu valul 5 se finalizează evoluţia trendului, după care începe mişcarea de corecţie în direcţia contrară — A, B, C. Corecţia trendului principal reprezintă partea firească a ciclului de piaţă în timpul căreia preţurile încearcă să atingă măcar o parte a nivelelor anterioare ale preţului. De obicei, corecţia tinde spre zona 0,5 — 0,618 a întregii mişcări din timpul impulsului (de la p.0 până la valul 5). În practică, această corecţie poate să fie de mai multe tipuri, dar în modelul de bază este prezentat sub formă de zigzag. La un asemenea model este interesant să amintim că unii participanţi consideră valul B drept o revenire a trendului ascendent (vezi fig. 159), deoarece acesta se dezvoltă în direcţia trendului principal. Dar din cauza că nu este atins vârful valului 5 şi deseori după valul B urmează vânzări masive formând valul C. După încheierea valului C piaţa este gata de următorul ciclu.

Aplicarea analizei valurilor pentru piața forex

Analiza valurilor se aplică pe toate pieţele financiare cu lichiditate ridicată: de acţiuni, forex sau de mărfuri. Însă, este necesar de menţionat că modelul de bază, descris de Elliot, a fost creat petru bursele de acţiuni şi pentru alte pieţe are particularităţi specifice. Având în vedere ca piata Forex este una dintre cele mai lichide piețe din lune, metoda este cu atât mai eficientă. Dacă analizăm modelul într‑un interval mai mare de timp (circa 10 ani), atunci se presupune că piaţa va creşte pe termen lung, deoarece după valul de impuls ascendent, valul de corecţie nu duce preţul până la punctual iniţial, ci se opreşte la un nivel mai ridicat (fig. 159). Această concluzie într‑adevăr este caracteristică pieţei de acţiuni, (nu și pieței valutare forex) deoarece creşterea reflectă capitalizarea companiilor mari.

Dar, acest principiu nu este valabil pe pieţele forex — aceasta ar putea să însemne că pe o perioadă mai mare de timp o valută se scumpeşte mult faţă de alta, dar, factorii fundamentali ai pieţei financiare duc mai rar la astfel de rezultate.

Utilizarea corectă a modelelor Elliot permite traderului să profite de trend la maxim. Până nu se va termina un anumit ciclu, orientarea de bază a preţului nu se va schimba. Regula dominantă este de a tranzacţiona în direcţia valurilor de impuls, deoarece acestea asigură un profit mai mare, iar în timpul corecţiilor este de preferat limitarea tranzacţionării, deoarece preţul îşi schimbă deseori direcţia şi mişcările nu au potenţial mare de profit. Analiştii financiari cu mare experienţă în analiza valurilor încearcă să descrie un tablou exact al valurilor pe piaţă şi să‑l aplice ca pe o hartă pe care evoluează preţul. Dacă analiza este corectă, aceasta poate asigura un trading eficient. Chiar şi fără o experienţă bogată, traderul care este implicat în analiza valurilor, are mai multe atuuri. El simte mai bine dinamica pieţei şi mişcările preţului devin mult mai clare şi mai naturale. Fără utilizarea analizei valurilor, traderul începător de multe ori întâmpină dificultăţi în a determina începutul corecţiei sau să accepte faptul că nu a reuşit să participe la o mişcare ascendentă puternică. Cunoştinţele despre analiza valurilor educă traderul la răbdare şi disciplină, îl învaţă să aştepte şi să intre în piaţă la momente oportune. Retragerile Fibonacci constituie o parte esenţială a analizei valurilor, şi traderul poate să le aplice cu succes pentru tranzacționarea în piața forex pentru recunoaşterea punctelor reversibile.

Primii paşi în aplicarea acestei analize sunt recunoaşterea valurilor vizibile pe grafic, şi identificarea modelelor cunoscute. În esenţă, fiecare vârf sau bază clar exprimate reflectă un oarecare val al unui interval de timp. Trebuie avut în vedere faptul că pentru grafice de scurtă durată (mai mică de o oră) modelele nu se formează întotdeauna. Ca metode auxiliare, pentru început pot fi utilizaţi fractalii (vezi capitolul referitor la sistemele Bill Williams) şi indicatorul ZigZag pentru determinarea unor valuri separate.

Mai eficient, pentru tranzactionarea pe forex, pot fi folosiţi şi fractalii care pentru formare au nevoie de un număr mai mare de bare decât cele cinci‑standard (fractalul clasic). Indicatorul tehnic wlxFractals oferă o asemenea posibilitate.

strategii de tranzactionare Forex - analiza valurilor - fractali

În figura 160 fractalii sunt construiţi astfel încât să indice vârfurile şi bazele ţinând cont nu de 5, ci de 8 bare până la, şi după punctul extrem. O astfel de metodă descoperă valurile mai importante şi mai semnificative ale graficului preţului.

 

Dorești să înveți să tranzacționezi corect? Deschide cont de trading pentru practica.

Începuturile pieţei monetare Forex

Istoria pieţei valutare internaţionale (forex) incepe din momentul apariţiei banilor. Crearea banilor a fost necesară pentru utilizarea unui echivalent universal al valorii diverselor mărfuri şi servicii. Cele mai vechi informaţii despre relaţiile monetare ne duc cu 4500 de ani în urmă, în Mesopotamia (Irakul actual). Descoperirile arheologice demonstrează că în acea perioadă plata mărfurilor era determinată de o anumită cantitate exactă de argint. Aceasta a dus la apariţia monedelor de diferit aliaj şi folosirea lor ca modalitate de plată. Primele informaţii despre utilizarea monedelor sunt menţionate cu 3000 de ani în urmă, în Lidia (Turcia actuală). Iniţial, monedele erau de diferite forme. În Rusia şi Italia erau folosite plăcile de cupru, în China — armele de bronz şi scoicile, în Thailanda — inele de argint, în Japonia — beţişoare de aur şi argint. Ceea ce reprezenta pentru oameni atunci o valoare deosebită, totodată servea drept măsură a banilor şi un mijloc general de plată. Noul sistem de plată s‑a răspândit rapid în lumea întreagă. Aliajul din care se confecţionau monedele era propriu pentru fiecare stat, dar majoritatea conţineau următoarele metale: aur, argint, bronz sau cupru.Mult mai târziu au apărut banii de hârtie. Pentru prima dată ei au fost descoperiţi în China. Acolo, în secolul X, conducătorii statului au întrodus în circuit monede grele cu valoare redusă. Utilizarea lor era dificilă şi le schimbau la comercianţi pe recipise cu indicarea sumei exacte.

Peste un secol, statul chinez a sustras aceste recipise şi a ordonat tipărirea lor, pentru a fi utilizate în calitate de mijloc legal pe plată. Astfel a început epoca banilor de hârtie. La începutul existenţei lor, toate bancnotele erau asigurate de un metal preţios, cel mai des acesta era aurul. Aurul se păstra în bănci care, la rândul lor, plăteau pentru el bani. Atunci fiecare putea primi uşor aur pentru banii tipăriţi şi, viceversa — să ceară bani pentru aurul său din bănci. Această practică a fost introdusă pentru a proteja mijloacele băneşti de devalorizare. Treptat a devenit clar că nu este necesară asigurarea banilor cu aur la 100%, deoarece economia statului poate funcţiona şi fără aceasta. Este interesant faptul că mulţi ani după introducerea banilor de hârtie existau state care nu utilizau sistemul zecimal bănesc.

Până în 1971, în Anglia funcţiona sistemul de evidenţă care a apărut cu 1000 de ani în urmă. În cadrul lui, o lira englezească era egală cu 20 de şilingi, 20 de şilingi — cu 240 de pense sau 480 de forinţi. Începând cu 1971, în Marea Britanie o liră a devenit egală cu 100 de pense. La începutul anilor ’50 ai secolului XX a fost efectuată prima plată prin decontarea fără numerar. Deschizătorul de drumuri a devenit omul de afaceri Franc Macnamara. Luând prânzul într‑un restaurant modest din New York şi cerând nota, a descoperit uimit că a uitat portofelul acasă. Franc i‑a propus patronului restaurantului să‑şi garanteze plata cu propria semnătură. Acest eveniment a reprezentat începutul unui nou fenomen economic — plata prin virament. Din acest moment tot mai des banii se întâlnesc sub aspect virtual, electronic, ceea ce a servit drept o premisă în plus pentru formarea pieţei valutare internaţionale. În opinia multor specialişti, trecerea la plăţile electronice şi sustragerea treptată din circulaţie a mijloacelor de plată metalice sau de hârtie este viitorul inevitabil al sistemului monetar pentru toate ţările lumii.

Apariţia pieţei valutare internaţionale a fost condiţionată şi de dorinţa multor state şi companii de a practica activitatea de comerţ internaţional fără alte restricţii. Companiile care importă mărfuri sau produse fabricate în alte ţări, de regulă, cumpără valuta acestor ţări şi apoi mărfuri pe această valută. Piaţa valutară internaţională s‑a format la sfârşitul secolului XVII. Principala valută de rezervă a fost lira britanică. În practică, cursurile valutare au fost fixate în baza aurului, care putea fi schimbat pe o anumită cantitate de lire. Aşa a început epoca Standardului de Aur. După al doilea război mondial, pe piaţa valutară s‑au produs schimbări importante. În 1944 a fost semnat acordul Bretton‑Woods, conform căruia toate valutele sunt dependente de dolar, iar dolarul — de aur. Mai târziu este creat Fondul Monetar Internaţional.

PIAŢA FOREX ÎN ZILELE NOASTRE

În forma actuală, Piaţa Valutară Internaţională există din anii ’70 ai secolului trecut, când a fost realizată trecerea de la cursul de schimb valutar fix la cel flotant. Astfel, mii de investori individuali şi companii au posibilitatea de a obţine profit din fluctuaţiile cursului valutar. Cel mai frecvent se întâlneşte denumirea pieţei FOREX, ce provine din expresia Foreign Exchange Market, în traducere înseamnând „Piaţă Valutară Internaţională”. Forex, este cea mai lichidă piaţă financiară din lume. În medie, rulajul zilnic depăşeşte 3 trilioane de dolari SUA. Lichiditatea mare înseamnă că în orice moment, când cineva vrea să cumpere o anumită valută, cu siguranţă există altcineva care în acest moment vinde această valută. În unele cazuri, foarte rare, este posibil gap de preţuri, adică decalajul — acesta are loc când, la un moment anumit de timp, în piaţă nu sunt participanţi care vor să cumpere (să vândă) la preţul dat şi acesta saltă brusc în direcţia respectivă. Din cauza rarităţii acestui fenomen, el poate fi atribuit excepţiilor. De obicei, în fiecare secundă pe piaţa valutară se încheie concomitent tranzacţii de către mii de participanţi.

Piaţa valutară internaţională este deschisă 24/24, de luni până vineri; în funcţie de fusul orar, tranzacţionarea se desfăşoară între centrele financiare mondiale: Londra, New‑York, Tokyo, Zurich, Frankfurt, Hong‑Kong, Singapore, Paris, Sydney. Aceasta înseamnă că, de exemplu, când instituţiile financiare din Londra sunt închise, tranzacţiile continuă în New‑York, iar când se închid acolo, se desfăşoară în Tokyo etc. De regulă, exceptând cazurile de forţă majoră, piaţa valutară forex deschide şedinţa de tranzacţionare luni, dimineaţa devreme, după ora României, şi închide noaptea târziu, vinery spre sâmbăta. Cele mai mari fluctuaţii ale preţurilor perechilor valutare se observă, aproximativ, între orele 10‑11, în sesiunea de tranzacţionare europeană, şi la 16.30, când începe sesiunea de tranzacţionare în SUA. O influenţă mai mică o are sesiunea din Asia, care e mai volatilă la orele 3—4 dimineaţa.

Piaţa valutară forex este o piaţă în afara bursei — descentralizată (OTC — Over‑the‑counter), adică nu are o locaţie fixă, ca de exemplu, bursele. Cel mai bine ne putem imagina piaţa valutară ca un ansamblu de sisteme de tranzacţionare, situate în diferite puncte ale lumii şi conectate între ele.

Tranzacţiile pe care le execută brokerii, dealerii şi traderii se realizează de la terminale computerizate şi platforme electronice de tranzacţionare. Datorită acestui fapt, piaţa valutară internaţională devine uşor accesibilă şi are o popularitate crescută la oamenii care vor să investească activ şi să‑şi administreze propriul capital. Acesta este motivul principal pentru care interesul faţă de piaţa valutară creşte în fiecare zi. Este important de subliniat, că fiecare trader începător trebuie să conştientizeze şi să înţeleagă toate riscurile posibile legate de acest tip de investiţii. Astăzi cei mai importanţi participanţi la tranzacţionarea valutară sunt băncile centrale, comerciale şi investiţionale, precum şi traderii, investorii profesionişti şi de stat. Cei mai mari participanţi ai pieţei sunt băncile „City Group”, „JP Morgan Chase”, „Goldman Sachs”, „Morgan Stanley”, „Merill Lynch”, „UBS”, „Bank of America”, „HSBC”, „Bank of Tokyo‑Mitsubishi” etc. Acestea încheie cel mai mare volum de tranzacţii pe piaţa valutară şi fac parte din categoria Market Makers (cei care formează piaţa, engl.), deoarece au o influenţă mare asupra fluctuaţiilor perechilor valutare din piața fore.

Pentru a incerca FARA RISCURI tranzactionarea online, deschideti un Forex Cont Demo

sau tranzactionati pe un Forex Cont Real pentru rezultate reale.

 

Sursa articol: www.admiralmarkets.ro

MANAGEMENTUL CAPITALULUI IN TRANZACTIONAREA IN PIATA FOREX

În capitolele precedente am învăţat să analizăm piaţa forex, să găsim diferite puncte de intrare şi ieşire, să plasăm ordine deplasate în timp etc. Dacă ne‑am însuşit toate tehnicile enumerate, putem oare spune că suntem pregătiţi să tranzacţionăm pe piaţa forex reală? Dacă anticipăm corect direcţia pieţei, câştigul este garantat?

Să analizăm următorul exemplu al unei posibile tranzacții în piața forex: considerăm doi traderi cu o aboradare diferită a tradingului. Presupunem că ei deschid aceleaşi tranzacţii. Ambii au un capital iniţial de 5000 USD. Primul trader riscă în fiecare tranzacţie 80% din capitalul său, iar al doilea — numai 10%. De exemplu, la o tranzacţie reuşită, profitul lor va fi de două ori mai mare decât suma riscată. Să urmărim tranzacţiile efectuate de traderi.

strategii de tranzactionare Forex - managementul capitalului 1

strategii de tranzactionare Forex - balanta contului

Din tabelul 3 se observă că iniţial traderul 1 a început să tranzacţioneze cu un avantaj semnificativ, dar după câteva tranzacţii negative, el a pierdut cea mai mare parte din portofoliu. Dacă presupunem că după câteva tranzacţii negative va urma o serie de tranzacţii profitabile, atunci numai traderul 2 va beneficia de eventualul profit. În figura 205 este reprezentată grafic diferenţa dintre aceste două strategii. Din exemplul prezentat este evident faptul că dacă ambii trader efectuează tranzacţii similare, numai unul rămâne în piaţa forex după o serie de eşecuri. În aceasta constă importanţa managementului capitalului (Money Management — MM).

Indiferent cât sunt de corecte analizele noastre, dacă ne expunem cu o mare parte a capitalului, chiar şi o serie scurtă de tranzacţii nereuşite ne poate scoate din piaţă. Prin urmare, nu este suficientă o analiză corectă a pieţei forex sau a oricarui instrument, dar, este necesară şi determinarea raţională a riscurilor şi volumelor cu care se intră în piaţă. Pentru a tranzacţiona eficient şi a beneficia de tranzacţiile profitabile, trebuie controlate pierderile, deoarece există riscul să nu dispunem de capital pentru tranzacţiile viitoare. Există numeroase teorii referitoare la procentul optim din cont pe care este raţional să‑l riscăm şi plasarea nivelului Stop Loss pentru fiecare tranzacţie în piața forex. Unii traderi, adepţi ai unor anumite formule de evaluare a riscului, deschid poziţii doar cu risc minim şi Stop Loss apropiat. Alţii încearcă nu numai să minimizeze riscurile, dar şi să maximizeze eventualul profit.

În acest capitol nu vom reuşi să prezentăm toate teoriile, dar, vom detalia cele mai importante aspecte ale managementului capitalului pe forex pe care trebuie să le ia în considerare fiecare trader.

În continuare analizăm o strategie care nu este recomandă a fi aplicată. Conform acesteia se consideră că după fiecare tranzacţie negativă, poziţia viitoare se dublează, de exemplu, dacă la prima poziţie deschisă traderul riscă 20% din portofoliu şi aceasta este nereuşită, atunci, deschizând tranzacţia ulterioară, investiţia se va dubla şi riscul va creşte la 40%, nu doar să acopere pierderea primei poziţii, dar să obţină şi profit (evident, dacă tranzacţia a doua va fi profitabilă).

Această abordare este cunoscută drept Sistemul Martingale şi se bazează pe ideea că după o tranzacţie nereuşită creşte probabilitatea ca următoarea să fie pozitivă. Această abordare este incorectă. Indiferent de numărul tranzacţiilor pierdute consecutiv, probabilitatea ca următoarea tranzacţie să fie reuşită este de 50%. Respectiv, 50% este probabilitatea ca următoarea tranzacţie in piata forex să fie deasemenea negativă(conform teoriei probabilităţii). Ne confruntăm cu un adevăr cert al pieţei — tranzacţiile negative sunt inevitabile. De aceea trebuie să urmărim ca procentul (sau profitul) tranzacţiilor profitabile să acopere pierderile, dar să nu încercăm să le evităm complet. În funcţie de strategie şi modalitatea de tranzacţionare, numărul tranzacţiilor consecutiv pierdute (sau câştigate) vor fi de diferită durată şi vor alterna. Scopul nostru, în timpul fiecărei perioade nefavorabile este de a minimiza pierderile, iar în perioada tranzacţiilor profitabile — de a maximize eventualul profit încât acesta să acopere pierderile. Aplicând strategia Martingale, vom ajunge să maximizăm pierderile, care pot duce la lichidarea depozitului din cauza unui număr mic de tranzacţii consecutive nereuşite. În acest context, să urmărim tabelul 4.

strategii de tranzactionare Forex - profit/loss

În acest tabel sunt prezentate 16 tranzacţi şi rezultatele lor. Dacă la deschiderea fiecărei poziţii riscăm o mare parte a capitalului nostru, există riscul să epuizăm tot capitalul în perioada tranzacţiilor negative şi să nu dispunem de capital pentru efectuarea tranzacţiilor ulterioare. Cu alte cuvinte, vom rata 10 poziţii profitabile din cauza faptului că am riscat sume mari. În concluzie, metoda Martingale este foarte periculoasă pentru capitalul nostru şi nu este recomandată traderilor începători. Este recomandat să reducem volumul tranzacţiilor în urma unor pierderi şi invers, să mărim volumul după tranzacţiile profitabile.

Notă: dacă după fiecare tranzacţie profitabilă creştem volumul, atunci riscul (procentul din volumul total al capitalului disponibil în cont) trebuie să rămână acelaşi pentru fiecare tranzacţie ulterioară (de exemplu, întotdeauna riscul să reprezinte 3% din portofoliu).

Regulile managementului capitalului pentru tranzacționarea speculativă în piața forex si piețele bursiere internaționale

1. Nu utilizaţi metoda Martingale.

2. Nu riscaţi mai mult de 1‑3% din capital pentru fiecare tranzacţie.

3. Pentru tranzacţiile viitoare riscaţi acelaşi procent din capitalul disponibil din cont (Free Margin).

Deschizând poziţii suplimentare, nu depăşiţi procentul de risc. Riscul la creşterea poziţiilor trebuie redus. Procentul riscului tuturor poziţiilor deschise nu trebuie să fie mai mare de 30% din volumul capitalului disponibil din cont. Este recomandat ca raportul profit/pierdere să fie supraunitar. Este de preferat ca acest coeficient să fie mai mare sau egal cu 2 (ordinul Take Profit

să fie plasat la o distanţă de două ori mai mare decât nivelul ordinului Stop Loss). Dacă pentru o anumită tranzacţie acest coeficient este subunitar, înseamnă că acceptăm o eventuală pierdere, care va fi mai mare decât eventualul profit (de exemplu, dacă urmărim un profit de 30 de pips şi 60 de pips pierdere, coeficientul va fi egal cu ½).

Este recomandată diversificarea portofoliului, tranzacţionând pe diferite pieţe financiare sau mai multe perechi Forex ori diferite piete valutare, de acţiuni, futures etc. În cazul în care tranzacţionaţi diferite instrumente financiare pe un singur cont metatrader, analizaţi mărimea şi gradul de risc pentru fiecare instrument financiar şi pentru întregul cont. De exemplu, tranzacţionarea pe piaţa valutară Forex se consideră mai riscantă decât pe piaţa de acţiuni, dar şi profitul potenţial este mai mare. (piata Forex are un levier mai mare în general)

Exemplu de aplicare a managementului Capitalului (Money Management ) pentru tranzactionarea pe Forex

strategii de tranzactionare Forex - close position

Condiţii Iniţiale:

Balanţa contului: 3000 USD;

Levier: 1:200.

La ora 09:15, la creşterea perechii valutare Forex EUR/USD, se cumpără un volum de 0,1 lot (10000 unităţi valutare) la preţul de 1.5415. Fără efectul de levier, pentru a cumpăra această sumă am fi avut nevoie de 1,5415*10 000 = 15 415 USD.

Compania Admiral Markets acordă clienţilor săi un levier de până la 1:200 fără comisioane, de aceea în cazul prezentat, pentru a efectua o tranzacţie sunt necesari 15415/200 =77,08 USD.

Un pips (adică schimbarea cursului cu 0.0001 unităţi) la un volum al tranzacţiei de 0,1 lot pentru perechea valutară FX EUR/USD este egal cu 1 USD profit sau pierdere pentru trader. În scopul limitării eventualualelor pierderi, plasăm ordinul Stop Loss puţin sub nivelul rezistenţei 1,5375. Diferenţa dintre preţul cumpărării şi Stop Loss este 1.5415‑1.5375 = 0.0040 (sau 40 de pips). Prin urmare riscăm cu 40*1=40 USD, ce reprezintă 40/(3000/100) = 1,33 % din valoarea contului. În aceeaşi zi, la ora 21:45, preţul atinge valoarea 1,5550. Presupunem că s-a luat decizia de a fixa profitul la acest nivel. Tranzacţia poate fi închisă manual, din terminalul MetaTrader 4, după care putem stabili ordinal Take Profit deplasat în timp (care va fi executat automat pe serverul de tranzacţionare Admiral Markets în momentul atingerii preţului indicat in metatrader).

Diferenţa dintre preţul deschiderii poziţiei şi preţul închiderii este de 1.5550‑1.5415 = 0,0135 (135 de pips). Profitul obţinut, în urma tranzacţiei forex, constituie 135*1 = 135 USD. Valoarea contului de tranzacţionare metatrader4 după închiderea poziţiei constituie 3000+135=3135 USD. Profitul investit (raportat la suma alocată pentru tranzacţionare) a constituit 75,14% în 12 ore şi 30 minute. Dacă noi am fi deschis poziţia cu 0,01 lot, utilizând 7,71 USD şi riscând 0,13 % din capital (cu condiţia ca nivelul Stop Loss să fie plasat la distanţă de 40 de pips), profitul obţinut ar fi fost de 13,50 USD. Dacă am fi deschis poziţia cu 1 lot (utilizând 770,75 USD şi riscând 13,33 % din depozit), profitul ar fi fost de 1350 USD.

Optimizarea volumului capitalului investit in tranzactionarea pe Forex

Probabil, mulţi se întreabă: care este diferenţa dintre riscul de 1%, 2%, 3% sau mai mare? Regulile analizate până acum prezintă strategia conservatoare de management al capitalului, strategia care ne va proteja de supra‑încărcarea contului şi va reprezenta un suport pentru începutul carieriei de trader. Apare următoarea întrebare: după optimizarea regulilor de intrare în piaţa forex, a regulilor de ieşire, a nivelelor Stop Loss stabilite in platforma MetaTrader şi a mărimii profitului, se poate oare optimiza şi procentul capitalului cu care ne expunem? Se pot obţine oare rezultate mai bune la utilizarea unui alt raport procentual al riscului?

Dacă urmăm o anumită strategie de tranzactionare pe Forex şi o testăm pe istoricul cotaţiilor unui instrument financiar, în consecinţă având un risc de la 1 la 35%, atunci printr‑o astfel de metodă excesivă se poate găsi o variantă optimă, la care mărimea profitului va fi maximă.

Există şi diferite formule, cu ajutorul cărora se poate calcula acest procent optim. Ele se bazează pe diferiţi parametrii care sunt caracteristici în aplicarea strategiilor: pierderea totală maximă, cea mai mare pierdere, mărimea medie a profitului etc. Aceasta înseamnă că înainte de aplicarea unei anumite formule pentru calcularea procentului de risc iniţial trebuie să analizăm propriul sistem, testându‑l pe istoricul cotaţiilor instrumentelor financiare din forex. Prima variantă: programăm strategia noastră cu ajutorul limbajului algoritmic MQL4 (limbajul platformei metatrader), accesibil în terminalul MetaTrader4,cu alte cuvinte creăm un sistem automatizat de tranzacţionare Expert Advisor. Un astfel de program poate fi testat în regim automat, utilizând Strategy Tester din terminalul MetaTrader4 (istoricul cotaţiilor principalelor perechi valutare din forex este accesibil în terminal). Dacă la început vă este greu să programaţi tranzacţionarea automată, puteţi testa strategia şi manual, direct pe graficul instrumentului financiar, indicând punctele de intrare şi ieşire, calculând profitul sau pierderea fiecărei poziţii. Este important sa fie obţinuţi parametrii pentru includerea în formula de calcul a riscului. Cu cât va fi mai mare numărul de tranzacţii virtuale efectuate în timpul testării, cu atât mai valabile vor fi rezultatele statistice ale acestei testări. O regulă concretă pentru determinarea numărului necesar de tranzacţii la testare nu există, dar e recomandat să fie mai multe de 100. Cele mai cunoscute formule pentru calculul procentului optim al capitalului riscat într‑o singură tranzacţie, sunt cele ale lui Kelly şi Optimal Fixed Fraction al lui Ralph Wins. Aceste formule au fost initial concepute pentru tranzactionarea bursiera dar, pot fi aplicate si pentru piata Forex.

Formula lui Kelly

Kelly%=((B+1)*P-1)/B, unde

P — probabilitatea unei tranzacţii reuşite,

B — profitul*procentul tranzacţiilor pozitive /pierderea*procentul celor negative.

Formula lui Kelly este aplicabilă şi oferă rezultate bune atunci când dispunem de repartizarea statistică a lui Bernulli — variante posibile de finalizare a oricărei tranzacţiii sunt numai două (pierdere sau câştig) şi probabilitatea de obţinere a profitului (P) este permanentă.

Optimal Fixed Fraction

Optimal F reprezintă procentul de risc al fiecărei tranzacţii raportat la capitalul total, când acesta are valoare maximă. Pentru calculul corect a lui Optimal F este necesară statistica testării — rezultatele fiecărei tranzacţii efectuate (profit sau pierdere).

Atunci:

G=[(1+F*(-Trade/Biggest Loss)) * (1+F*(-Trade2/Biggest Loss))*…

(1+F*(-Trade i/ Biggest Loss))]^1/N, unde:

G ‑media geometrică ce reflectă ritmul de creştere a capitalului;

F‑Optimal F;

N — numărul de tranzacţii;

Biggest Loss — cea mai mare pierderea din N;

Trade i — rezultatul tranzacţiei i.

Cu ajutorul formulei menţionate mai sus se poate calcula Optimal F în felul următor: se dau diferite valori lui F, şi acea la care se atinge valoarea maximă a capitalului (G=max), aceea reprezintă Optimal F. Problema aplicării acesteia şi a altor metode de management al capitalului

constă în faptul că formulele calculează nivelul adecvat al riscului, bazându‑se numai pe rezultatele istorice, nu este garantat că în viitor rezultatele vor fi similare şi piaţa forex va avea acelaşi comportament.

În opinia lui Larry Williams, formula de calcul a riscului pentru fiecăre tranzacţie conform managentului capitalului poate fi următoarea:

Balanţa contului (Balance) * riscul% / pierderea maximă, unde procentul de risc diferă în funcţie de anumite strategii, sau poate fi calculat după formula Optimal F sau după formula lui Kelly.

Respectarea unor anumite pricipii de management al capitalului reprezintă cheia pentru creşterea eficienţei şi profitabilităţii strategiei dumneavoastră pe termen lung. Noi am analizat regulile de bază ale managementului capitalului, care sunt utile pentru traderii începători in pietele forex si orice alta piata.